CĂMILA ȘI SCÎNDURILE PLUTITOARE
Văzînd, cîndva, întîia Cămilă printre dune,
se sperie întîiul drumeț ca de-o minune ;
al doilea s-apropie cu sfiiciune ;
și-al treilea căpăstru-i pune !
Deprinderea ne-nvață
cu toate în vieață.
Încet, încet, cu timpul, nu mai tremuri
de ce-ți părea-nspăimîntător, pe vremuri.
Pe țărmul mării celei mari,
stăteau de strajă trei pîndari,
ținînd nimic să nu le scape.
Cînd iată că zăresc pe ape
un punct ce tot venea în goană.
- ,,E o corabie dușmană !”
Se speriară de pomană.
Cînd mogîldeața fu aproape,
văzură niște scînduri sparte.
Așa par multe de departe !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...