Sifilisul

SIFILISUL


Organele genitale externe constituie un loc de predilecție
pentru manifestările sifilisului, în toate fazele bolii.
În perioada primară, punerea în evidență a spirochetei prin
examen ultramicroscopic, indentifică sifilomul primar
în perioada lui ințială, seronegativă.
Mai tîrziu, în perioada de stare, șancrul sifilitic și adenopatia
inghinală satelită ( complexul primar ) au suficiente caractere
clinice pentru stabilirea diagnosticului.
Serologia se pozitivează după 3 săptămîni de la apariția
sifilomului ; este perioada seropozitivă a șancrului sifilitic.
În perioada secundară, diagnosticul leziunilor sifilitice genitale,
al diferitelor varietăți de sifilide ( papuloase, papulo-erozive,
papulo-hipertrofice ) se stabilește pe baza aspectului clinic
caracteristic, al asociației cu leziuni sifilitice în alte părți ale
corpului, pe prezența soleradenitei sifilitice generalizate și pe
serologia pozitivă.
Totuși, uneori, în erupții discrete și necaracteristice, sîntem
nevoiți să recurgem la examenul ultramicroscopic și, dacă
acesta este negativ, trebuie să procedăm la biopsia unei leziuni.
În perioada terțiară, caracterizată prin gome și infiltrate sclerogomoase,
diagnosticul se bazează pe aspectul clinic, serologic, pe
tratamentul de probă și pe examenul histopatologic.

Tratament
Nu se începe tratamentul antisifilitic pînă cînd diagnosticul nu a
fost stabilit cu toată certitudinea, fiind confirmat serologic,
bacteriologic ( ultramicroscopic ) sau histopatologic ( leziuni
terțiare ).
Tratamentul se va face în serviciile de specialitate conform
schemei M.S.P.S.