Poezia Cîntecul Spicelor de Lucian Blaga

CÎNTECUL SPICELOR


Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte,
cînd secera lunii pe boltă apare.
Ca fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.


O vorbă-și trec spicele - fete-n văpaie :
secerea lunei e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genuchi, să ne culce pe spate, în arderea vîntului ?



Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pămîntului
li s-a menit să apună.