Poezia Ector Și Andromache ( de Schiller ) de Mihai Eminescu

ECTOR ȘI ANDROMACHE

    ( DE SCHILLER )

      Andromache

Vrea Ector în vecie să meargă de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neàpropiali mîne
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi ?
Cine-o-nvăța copilu-ți în vremea viitoare
S-arunce lănci și zeii Olympului s-adoare,
Cînd Orcul de-ntuneric în sînu-i te-o-nghiți ?


           ECTOR

Femeie scumpă mie, tu lacrimile seacă !
După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă,
Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat.
Și-n lupta pentru sînte a zeilor cămine,
Eu cad, mîntuitorul al patriei - .i-n fine
Cobor la rîul stygic de glorie urmat.


         Andromache

O, n-o să mai aud eu a armelor vuire
Și fieru-ți în portele va zace-n lenevire,
Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumină,
Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină,
Colo unde amoru-ți în Lethe va muri.


           ECTOR

Orice dorință-n mine, în mine-orice gîndire,
Le-oi cufunda în Lethe, în rîul de-amuțire,
          Dar nu și-al meu amor.
Auzi-l cel sălbatec cum lîngă muri turbează,
Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă !
Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector.