Poezia Vîntul de Geoarge Coșbuc

VÎNTUL




De fete mari e lunca plină,
Iar vîntul răsfățat copil
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Și fetele cu drag suspină :
- ,,O, Doamne, Doamne, adă-mi-l !''




Pe umeri blondele lui plete
Tresar și sar încetinel.
El e frumos și tinerel,
Dar e sfiios cînd e cu fete.
Iar ele rîd și rîd șirete
Și pe furiș privesc la el.




El umblă ca la el acasă
Și-ascultă fetele ce zic ;
Mai rupe-n palme cîte-un spic
Și răsfățat apai își lasă
Pe spate capul și nu-i pasă
De fete și de cîmp nimic.




Și printre spice el șoptește,
Vorbind aiurea și-alintat !
Și, cum să plimbă-n lung și-n lat,
Cu fetele să-mprietenește
Și din copil sfiios el crește
Flăcău întreg de sărutat.




Apoi ca-n glumă el le prinde
De mînecă, și-aprins de dor,
Își face joc prin părul lor,
În urmă brațul și-l întinde,
Pe cea mai dragă o cuprinde
Șio strînge cătră el ușor.




Tot mai aprins, tot mai aproape :
- ,,Să te sărut, drăguțo, vrei ?
Ce ochi frumoși ai, viorei,
Ca un întins adînc de ape.''
De el nu-i nici un chip să scape
Și-atîta lucru-n urmă ce-i ?




Ea stă la peptul lui pierdută,
Dintîi cu ochii la pămînt.
El zice-așa cîte-un cuvînt,
Ea zice trei și-l tot ajută,
Și uite-l, uite-l c-o sărută -
Ei, vezi tu, fetele cum sînt !




El a crezut că nu se poate.
Și iacă poți ! Dar să te ții !
E greu să dai de căpătîi,
Dar dacă dai, merg strună toate ;
Și fata mult nu se socoate,
Cînd pierde mintea cea dîntîi.




El o sărut-acum pe salbă,
Și fetele-mprejur să strîng !
Dar e prea mult ! Am să mă plîng
La toți vlădicii, să dau jalbă !
Auzi, să duci tu lume albă
P-un cîmp cu oameni, ca-ntr-un crîng !




Ba ele-și mai desfac și sînul,
Și-n sîn el li se joac-acum -
Îl prind odată și-l sugrum,
Că prea s-obraznici românul !
Auzi, dar cine-i el păgînul,
Ca să-mi sărute fete-n drum ?



Nu știe nimeni de-unde vine,
Și capu-i stă la sărutat !
De-ar fi măcar de-aici din sat -
Voi cîți sînteți flăcăi ca mine,
Să-mi spuneți voi acum, e bine
Să faci ca vîntul, nu-i păcat ?




Adică stăi ! Ce fată moare
Dacă-o săruți puțin ? Da' zeu !
Cum aș voi să fiu mereu
Un vînt și eu, în zi cu soare,
De-ar fi numai secerătoare
O fată pe care-o știu eu !