Poezia Ceasul Care Nu Apune de Lucian Blaga

CEASUL CARE NU APUNE


În holda de grîu ce se coace în vară,
subt basmul arborescent,
e cu neputință a spune
pe ce cale viitorul s-apropie.
Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii.
Pîn-adineauri a fost incoruptibil  distant.
S-apropie-acum, e aci, e prezent.
Alchimie e încă totul în lume.



După pravila ei, pe-o neștiută dimensiune
a locului, tu te ascunzi
În dosul pleoapelor mele,
devenind sufletul meu.
Și ceasul e-aci, înflorește și nu mai apune.