Poezia Niciodată Toamna... de Tudor Arghezi

NICIODATĂ TOAMNA...


Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternutul e șesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.





Casele-adunate, ca niște urcioare
Cu vin îngroșat în fundul lor de lut,
Stau în țărmu-albastru-al rîului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.





Pasările negre suie în apus,
Ca frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzește, scuturînd în sus
Foile,-n azur.





Cine vrea să plîngă cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nențeles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes.