Poezia Pe Coastele Calabrei de Vasile Alecsandri

PE COASTELE CALABREI


Pe coastele Calabrei vaporu-naintează
În unda luminoasă ce noaptea fosforează ;
El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin,
Și luna, vas de aur, plutește-n ceruri lin.




În dreapta, pe-ntuneric, se-nalță-un negru munte,
Vulcanul bătrîn Etna, cu lava stinsă-n frunte ;
Sehastru ce cunoaște al globului mister,
El pare că din sînu-i azvîrle stele-n cer.



În stînga e Carybda sălbatică, stîncie.
Din zare se întinde o punte argintie
Pe care se îndreaptă vaporul legănat,
Ce calcă orizonul cu stele semănat.




Dorm valurile mării sub atmosfera caldă.
În baie azurie Sicilia se scaldă ;
Și-n umbră călătorul, țintind ochii spre mal,
Aspiră-al Syracusei parfum oriental.