Poezia Portret Dedicat Doamnei X... Y... Z... de Vasile Alecsandri

PORTRET DEDICAT DOAMNI X... Y... Z...



Superbă, maiestoasă, te simți că ești regină,
Căci fruntea-ți se înalță cînd lumea se înclină.
Și imnul omenirei, un imn de ardoare,
Ajunge pîn' la tine în slabă suspinare.




Ai ochi ca doi luceferi din aspra meazănoapte,
Ce-ngheață de departe a inimilor șoapte.
Privirea ta măreață de-abia se rătăcește
Pe turma-ngenuncheată ce-n taină te slăvește.




Chiar soarele fierbinte, de-ar vrea cu fericire
Să-și schimbe nemurirea pe-o viață de iubire,
Ar stinge-a sale raze pe inima-ți de gheață,
Și lumea tristă-ar zace sub o eternă ceață.




Nici o mîndrie mare nu-ntrece-a ta mîndrire !
Nici spada nu întrece cumplita-ți nesimțire !
Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece...
Ca luna-n mezul iernei frumoasă ești și... rece !