Poezia Prințul de Tudor Arghezi

PRINȚUL



Biruitor de lifte și jivine,
Așteaptă dîrz, la rîndu-i biruit,
Și ochii lui, de patru timpuri pline,
Încremeniți pe zare, n-au dormit.




Pe locul unde și-a răpus vrăjmașii,
Și slava lor țărînă a căzut,
S-au arătat, în urmă,-n sînge, pașii
Curtenilor șireți ce l-au vîndut.




Închis în turnul morții din poruncă,
Prințul e-ntreg, dar gîndurile-l dor,
Ca niște vulturi negri ce-și aruncă
Între cotețe rotirile lor.




Puterea lui întreagă și vitează
Ascultă-n noaptea de safir și lut,
Din depărtare, calul că-i nechează,
Care prin adieri l-a cunoscut.




Și cînd îl rod păduchii cîteodată
Pe dedesuptul platoșei domnești,
Prințul te simte, spadă fermecată,
Prinsă de șold, c-ai tremurat și crești.