Poezia Călătoriul de Vasile Alecsandri

CĂLĂTORIUL


Dup-atîta lungă cale
Ce-am făcut în viața mea,
Am ajuns acum în vale
Și am dat de cale grea.


Merge-voi tot înainte
Făr-a mă-ngriji de drum,
Sau aș face mai cuminte
Să stau locului de-acum ?


Tot ce mișcă tot ce zboară
Mă îndeamn-a rătăci,
Ca un rîu ce se strecoară
Fără a se mai opri.



Iar o floare de grădină
Îmi șoptește-ncetișor
Ca să prind eu rădăcină
Lîngă ea, lîng-un izvor.



Daleu ! frate, frățioare,
Cum aș face, cum să fac
A mea soarte călătoare
Cu-al meu suflet s-o împac !


Căci pe-a ceriului cîmpie
Dacă văd trecînd un nor,
El mă trage, el mă-mbie,
Și eu plîng, șoptind cu dor :


,,O, nor tainic și ferice !
Ia-mă pe aripa ta,
Să zburăm voios de-aice,
Să zburăm făr-a-nceta !”

1862