Poezia Jardin Du Luxembourg de Ion Pillat

JARDIN DU LUXEMBOURG


Plutea aromitoare suflarea primăverii
Prin frunzătura-naltă din vechiul luxemburg ;
Era în clipa-n care nu știi sub vraja serii
De vine aurora din nou, sau de-i amurg...



Zburară porumbeii din paltini. În surdină
Șoptea tînguitoare Fîntîna Medicis. -
În cea mai minunată și clasică grădină
Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,



Cînd zgomotul cetății, vuind prelung, ca marea
Ce-și urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
Rostogolit departe pieri cu depărtare,
Se strecură prin ramuri un liniștit obraz...




Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpezii.
De ce, pe cînd o lună de gheață ne privea,
Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
Mai albă ca o nalbă prin fluturii de nea ?



Și cum treceam alături de recile regine,
De ce simții în suflet al patimei kobold,
În ceasul îndoielnic cînd nu știi de revine
Iubirea ca o moarte, sau ca un viu imbold ?...