Poezia Pe Un Album de Vasile Alecsandri

PE UN ALBUM


Pîcla deasă-mbrobădește munții nalți, plini de verdeață,
Ș-a lor frunte reapare albă-n fapt de dimineață.
Astfel crîncena durere pe-un cap tînăr cînd se-apasă,
Într-o clipă strivitoare cu păr alb în urmă-l lasă.



O ! cruzime-a patimirei ! mîna ta destrugătoare
Pare-a stinge focu-n inimi, ș-al vieții falnic soare,
Dar acel ce are parte de avîntul poeziei
Poartă-n veci arzînd în suflet viul soare al juniei.



Fie capul nins de vreme, gîndul ferbe, odraslește
Ca brîndușa nadușită sub zapada ce-o-nvelește.
Vie-o rază de iubire, vie-un vînt de primăvară,
Ca prin farmec geniu, floare din morminte ies afară.



El cu foc mai dulce cîntă, reintrat în viața nouă,
Ea mai vesel strălucește în lumină și sub rouă ;
Căci durerea ca și iarna au meniri renvietoare :
Iarna scoate flori, durerea - cîntice patrunzatoare.


1887