Poezia Tunelul de Vasile Alecsandri

    TUNELUL

                                       
Pe lanul lung și verde, cu grâul răsărit,
O umbră călătoare se-ntinde-ncet și trece,
Precum un râu de munte când gheața s-a topit
Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece.


                                       
E umbra unor nouri albii, ușori, marunți
Ce lunecă sub soare, clădind un lanț de munți;
Ei vin în mezul zilei c-un surd și tainic sunet
Și, ca semnal de viața, aprind în cer un tunet.


                                       
Văzduhul bubuiește!...pământul desmorțit
Cu mii și mii de glasuri semnalului răspunde,
Și de asprimea iernei simțindu-se ferit,
De-o nouă-ntindere ferice se pătrunde.


                                      
La răsărit urare! urare la apus!
Urcând de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nalță ca s-asculte mult vesela fanfară
Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară.