Poezia Paștele de Vasile Alecsandri

     PAȘTELE


De paști în satul vesel căsuțele-nălbite
Lucesc sub a lor malduri de tresteii aurite
Pe care cocostârcii, înfipți într-un picior,
Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor.



Un scrânciob mai la vale pe lângă el aduna
Flăcăi și fete mândre ce râd cu voie bună;
Și-n sunet de vioare, de cobze și de nai
Se-ntoarce hora lină, călcând pe verde plai.



Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe,
Românce cu ochii negri și ștergare albe
Pe iarba răsărită fac praznic la un loc,
Iar pe-mpregiur copiii se prind la luptă-n joc.


Și scrânciobul se-ntoarce, purtând în legănare
Părechi îmbrațișate cu dulce înfocare,
Ochiri scânteitoare  și  gingașe zâmbiri
Ce viu răspând în aer electrice luciuri.