Poezia Vremea Luneca Din Culmi de Nichita Stănescu

VREMEA LUNECA DIN CULMI



Vremea luneca din culmi
tremurîndu-și privegherea
rîuri măsurau tăcerea
resfirată printre ulmi




și-ți părură vechi și șui
arborii fără suflare,
cum în scoarța lor tresare
tîmpla Sămădăului





și nălucă te ghiceam
cum tăceai privind aiure
poate numai spre pădure
poate numai către-un ram




O, te-aș fi cuprins de brîu
poruncind din nevăzute
păstrăvilor să-ți sărute
gleznele scăldate-n rîu...