Poezia Denie de Tudor Arghezi

DENIE



Seara stau cu Dumnezeu
De vorbă-n pridvorul meu.
El e colea, peste drum,
În altarul lui de fum,




Aprinzînd între hotare
Mucuri mici de lumînare.
Din cerdacul meu la el
E un zbor de porumbiel.
Îmi trimite danie
Cîte o gînganie,
Păianjeni pe sanie
Sau pe o mertanie,
Atîrnați de-o sfoară, groasă
Cît o umbră de mătasă.
Și se leagă de pridvoare
Mirodenii dulci de floare,
Ca o punte de poteci
Pentru fluturii-n scurteici.




Pe drumul de el ales
Graiul n-are înțeles.
Mai mult spune cucuruzul
Decît gura și auzul.
Domnul tace.
Glasul nu-și trimite-ncoace.
Domnul face.