Poezia Lanterna Magică de Ion Pillat

LANTERNA MAGICĂ



Pe-omătul nepătat de pe cearceaf,
În umbra ce se-ncheagă în odaie,
A tresărit lumina ca un praf
Cînd și-a deschis pupila ei bălaie



Lanterna magică, privind pieziș,
C-un singur ochi în frunte, ca-n poveste -
Și glasuri de copii în luminiș
De rîs curat, țîșniră fără veste.



Acolo unde-a fost doar scrumul șters,
Răsare-o lume veche și ciudată.
Scufiței Roșii-i ard obrajii-n mers,
O vezi zorind spre casa de-altădată.



Spre casa albă și cu nalbă-n prag
În care o așteaptă blînd bunica -
Prin fumul vremii, prin trecutul drag,
Mai stau privind cum piere lin fetica.



Zadarnic cerc zăvorul ferecat
Pe care tot copilul îl descuie...
Prin vremi Scufița Roșie a plecat
Și lupul sur mai stă pe cărăruie.