Poezia Noaptea Pe Lagună de Ion Pillat

NOAPTEA PE LAGUNĂ


Iar cînd amurgul între cer și zare
Făcu din luciul apei lac de-argint


Lopătarii Cîntară :


Nori purpurii
Prin zări pustii
Spre Lido pier.
Pe-al mării larg
Nu e catarg,
Nici stea pe cer.


Cîrmaciul :


Cetatea Leului dispare...
Ce e : rămîne o nălucă...
Spre zante vîntul să ne ducă...

Ohé ! de pază marinare !


Un lopătar :

În depărtare
O pînză apare
Ca de lumină.
Nu-i pînză-n zare,
E lună plină
În depărtare.


Ohé ! de pază marinare !


Cîrmaciul :

Santa Maria del Salute -
Vin porumbeii mii și sute,
Vin doi copii să se sărute,
Și-n grape


Se scutură glicina-ntr-una,
Pe cînd, străluminînd laguna,
Îi oglindește alba luna
Pe ape.



Santa Maria del Salute -
Pier porumbeii mii și sute,
Pier primăverile cernute
Într-un.



Doar amintirea mai încape
Prin chiparoși și peste groape.
Cînd palid tremură pe ape
Lin luna.


El :

Un om cînta pe proră...
Nu vezi ce albă-i luna din valuri ? pare soră
Cu luna de pe ceruri adînci. E moartă una
Și nebuloasa roată ce tremură laguna
E numai amăgirea ce-n mare se oglindă.


Ea :


De ce vorbit-a omul de pe proră ?
Lorenzo, spune-mi pentru ce învie
Un biet cuvînt o-ntreagă simfonie
De amintiri, cînd sterp trecutul moare
Și vremea pururi nouă se perindă ?



Santa Maria del Salute, vorbă
Mai dulce ca un cîntec de teorbă
Ce tremură pe coarde-n depărtare...
Mai știi amurgul vînăt prin grădine,
Îmbătător mirosul de glicine,
Adormitor răsunetul de valuri,
Și fruntea ta fierbinte, pe-al meu piept ?



El :


Îmbătător mirosul de glicine...
Adormitor... și lună pe canaluri,
Iar eu visînd eram deștept.



Ea :


Ce vrajă nențeleasă cuprinde-n ea femeea
De poate cu fuiorul aducerii aminte
Din nou să te robească... și totuși știi că minte.


Ea :

Turburător de dulce e minciuna.
Privește cer și mare ! Minte luna ?


El :


Să piară cerul arcuit pe lume,
Întinsul cer cu fețe de păun !
Să sece marea unda ei în spume
Și soarele rămînă un tăciun !
N-am părul tău adînc ? Nu-mi trebuie noapte.
Privirea ta n-o am ? Ce-i stea și soare
Și raza lunei albe, cînd răsare
Privirea ta ? Iar de te-aud, ce-ș șoapte
Și plîngeri de vînt și murmur de mare ?...


Cîrmaciul tîeziu :

Ohé ! de pază marinare !