ÎN IARNA GEROASĂ
În iarna geroasă un Prunc se născu,
Mesia, Slăvitul ce toate făcu.
Maria, cu jale, pe Pruncul Hristos
Îl pune pe paie, cântându-I duios.
Și îngerii, sute, pe-al lor Făcător
Plecați, îl adoră slăvindu-L în cor.
Dar frigul cel aspru, pe Prunc îl răzbi
Și-o lacrimă sfântă din ochi îi porni.
Maria, la pieptu-I Comoara strângângd.
Îi cântă și plânge pe Pruncul Plăpând.
O, Sfinte Copile, din cer apărut,
În lacrimi și-n lipsă de ce Te-ai născut?
Din zările-albastre spre noi Te cobori
Să spulberi păcatul, să ierți și să mori.
