Fabula Rândunica Și Vrăbiile de La Fontaine

RÂNDUNICA ȘI VRĂBIILE


Când pleci să vânturi lumea, atâtea poți vedea
și ai de scos destule povețe pentru viață!
Așa-nvățase multe, cândva, o Rândunea,
de-a pururea spre alte zări drumeață,
cum veți vedea din povestirea mea.
E greu să le înșiri într-o povrste.
Furtunile din timp le prevedea
și pururi da năierilor de veste.
Iar într-o bună zi, văzând, din zbor,
cum un plugar trudea pe câmp, de zor,
să semene semințe de cânepă-n ogor, -
le spuse Vrăbiuțelor cu dragoste :
- ,,Iubitelor, ne paște-o mare pacoste,
că din sămânța asta diavolească
puzderie de lațuri au să crească.
Pot să vă spun de-acum, nici vorbă,
Aidoma ce să fie :
pe unele vă văd în ciorbă;
pe altele în colivie.
Știind primejdia de moarte,
eu voi pleca în altă parte.
Dar voi va trebui să stați pe loc
și vă veți pune, astfel, viața-n joc.
Deci, ascultați, vă rog, povața mea:
Semințele mâncați-le mai iute!''
Dar Vrăbiile, foarte încrezute,
au mai și râs, ca proastele, de ea.
Când însă cânepa - lan verde -
ademenea privirile,
le spune: - ,,Smulgeți firele,
că altfel vă vor pierde!''
- ,,Taci, cobe! i-au răspuns.
Ne-ai sâcâit de-ajuns.
Da, cânepa-i destul de crudă,
dar, ca s-o smulgi, îți cere trudă...''
- ,,Măcar cînd vor porni, la iarnă,
ninsorile din slăvi să cearnă,
acoperind ogoare și fânețe,
feriți-vă de lațuri și ochețe,
căci oamenii îndată-au să întindă
nenumărate curse, să vă prindă.
Cum știu că voi veți putea ca rața,
ca berzele, ca noi ori ca becața
să pribegiți și voi spre alte zări,
în zbor peste întinderi mari de mări,
pitiți-vă prin văgăuni,
de vreți să vă cruțați vieața!''
Dar ține predici la nebuni!
Mai gureșe
decât troienii, altădată
când îi mustra Cassandra -ngrijorată.
nesocotind povața luminată,
în iureșe
de gloată-nfometată
s-au năpustit în lațuri de îndată,
și au pățit ce meritau să pată...


E bine groapa s-o putem vedea
mai înainte de-a cădea în ea!