Poezia Doina de Vasile Alecsandri

    Doina

                                 
Doina,doiniţă!
De-aş avea o puiculiță
Cu flori galbine-n cosiţă,
Cu flori roşii pe guriţă!


                           
De-aş avea o mândrulică
Cu-ochişori de porumbică
Şi cu suflet de voinică!


                          
De-aş avea o bălăioară
Naltă,vesela,uşoară,
Ca un pui de căprioară!


                          
Face-m-aş privighetoare
De-aş cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dismierdătoare!


                              
Doină,doiniţă!
De-aş avea o puşculiţă
Și trei glonţi in punguliţă
Ş-o sorioară de bărdiţă!


                    
De-aş avea,pe gandul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!


                          
De-aş avea vro şepte fraţi,
Toţi ca mine de barbaţi
Şi pe zmei încălecaţi!


                          
Face-m-aş un vultur mare,
De-aş cânta ziua, la soare,
Doina cea de răzbunare!


                              
Doină,doiniţă!
Şi i-aş  zice: ,,Mândruliţă
Mă jur p-astă cruciuliţă
Să te ţin ca un bădiţă!"
                               

                         
Şi i-aş zice: ,,Voinicele,
Să te-ntreci cu rândunele
Peste dealuri şi vălcele!"


                         
Şi le-aş zice: ,,Şepte fraţi,
Faceţi cruce și juraţi
Vii in veci să nu vă daţi!"


                         
Hai, copii, cu voinicie,
Să scăpăm biata mosie
De păgâni şi de robie!