IARNA
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voiește,
Peste râuri pod să pui
Fără lemn și fără cuie,
Fără niciun pic de fier;
Și gătește-așa deodată
Pod întreg dintr-o bucată.
Iarna-i meșter iscusit,
Că pe deal și pe câmpie
Țese-o pânză minunată,
Fără ițe, fără spată,
Fără fir de tort urzit.
Și din drăgălașa-i pânză
Dă și vântului să vânză.
Iarna-i grădinar când vrea:
Pune albe flori la geamuri,
Fără frnze și cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le știe ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheață,
Dar când sufli, pier din față.
