Poezia Noapte La Mare de Lucian Blaga

NOAPTE LA MARE



Valul mai bate, același.
Raza e trează în turn.
Cald e nisipul pe plaje,
numai puțin dacă scurm.




Noapte-i tîrzie, de august.
Orele - horele tac.
Cugetul, cumpăna, steaua
grea judecată îmi fac.




Murmură dor de pereche.
Patima cere răspuns.
Ah, mineralul în toate
geme adînc și ascuns.




Sarea și osul din mine
caută sare și var.
Foamea în mare răspunde,
crește cu fluxul amar.




Margine-mi este argilă,
lege de-asemenea ea.
Sunt doar metalul în febră,
magmă terestră, nu stea.




Capăt al osiei lumii !
Rogu-te, nu osîndi !
Vine cîndva și odihnă
ce ispășire va fi !




Vine cîndva și odihna
ce ispășire va fi
anilor, aprigei sete,
febrei de noapte și zi.