Poezia Vaca Lui Dumnezeu de Tudor Arghezi

VACA LUI DUMNEZEU



De prin vîrful pomilor
A venit o boarbă-n zbor
De cafea,
Neclăită în perdea.
Dumnezeu cînd i-a făcut
Fința din scuipat și lut,
Cu o pensula de zdreanță
A vopsit-o cu faianță
Și i-a pus ca din greșeală
Două coji cu căptușeală





În spinare,
Ca să zboare,
Și aproape în zadar
Patru puncte, ca de zar.
Se gîndea atunci că nu-i
Greu să fie vacă lui.




Ca un nod de broderie
Neagră și cărămizie
Care mișcă și se zbate,
S-a-nnecat pe jumătate
În nemărginirea-albastră
Din fereastră.
Și findcă răsar în ață
Stelele de dimineață,
Crede că din zare-adîncă
Luna vine și-o mănîncă.



Și se-așează liniștită
Ca să fie înghițită.