Poezia Din Rubaiyatul Lui Yussuf de Ion Pillat

DIN RUBAIYATUL LUI YUSSUF



Din orișice iubire dorințe vechi răsar :
În zori de zi amurgul revine parcă iar.
Paharnice, ne toarnă în primăvară nouă
Străvechiul vin al toamnei ce scînteie-n pahar.



Din paltinul în frunză curg picătură de lună,
Departe clopoțeii cămilelor răsună,
Miros de iasomie ne vine prins în vînt,
Iar eu visez povestea ce-n ochii tăi se-adună.



Legîndu-mi doritoare, colan de brațe moi,
Mă-ntrebi : ,,E luna nouă alunecînd prin foi ?”
- Iubito, nu e luna, ci chipul tău îmi crește
Pe ceruri, în oglindă răsfrîntă peste noi.



Miros de fîn cosit curînd în plete negre are,
Chiar trandafirii la Șiraz ca buzele-i nu sînt.
Poți parcă tot în ochii ei luceafărul răsare.



Cu caravana mîine plecînd din nou prin lume,
Nisipul și pustiul pe drum or să mă-ndrume,
Dar azi ce-mi pasă mie, strîngîndu-te, de-aud
Cum muezinul Morții mă cheamă lung pe nume.