Poezia Hora de la Grivița de Vasile Alecsandri

HORA DE LA GRIVIȚA



Fata lui Gazi-Osman,
Grivița, poartă-un colan,
Un colan tot de oțel...
Gioacă fulgerii pe el.
Alelei ! de l-aș lua,
Înapoi nu l-aș mai da !




Mîndra-n cale mi-ai ieșit,
Doru-n mine-au răsădit
Și de-o lună pîn-acum
Răsădit mă ține-n drum
Fa, colanul ți-oi lua
Și-napoi nu l-oi mai da !




Puică scumpă de viteaz,
Nu m-aduce la necaz,
Că-ntr-o zi m-oi da prin foc
Și te-oi prinde de mijloc,
Iar colanul ți-oi lua
Și-napoi nu l-oi mai da !




Tu ești viță de păgîn,
Eu sînt viță de român !
Bună ești de sărutat,
Dar și eu bun de luptat !
Eu colanul ți-oi lua,
Înapoi nu l-oi mai da !




 Fa, deschide-mi sînul tău,
Cît îs blînd la graiul meu,
Nu mă face să te-aștept
Și să dau cu tine pept.
Pept cu tine de voi da,
Zău, colanul ți-oi lua...


::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



Tot așa mări,-am grăit !
Într-o zi m-am răpezit
Ș-am pus mîna pe colan
Și pe fata lui Osman.
Așelei ! Griviță, fa,
Înapoi nu te-oi mai da !



1 februarie 1878