Poezia Către Bullatius de Mihai Eminescu

CĂTRE BULLATIUS


HORAȚIU, EPISTOLE, I, 11


Cum ți se pare, Bullațiu, Chio, falnicul Lesbos,
Samosul cel elegant, Sardes, cetatea lui Croesus ?
Smyrna ori Colophon ?Mai mari, mai mici decît faima?
Ori sunt nimic alături cu cîmpul lui mart și cu Tibrul ?
Au preferi vrun oraș din cele-nchinate prin Attal ?
Ori de urîtul mării și-a drumului Lebedu-l lauzi ?



„Lebedul ? Știi tu ce e”,-mi răspunzi ? Mai pustiu decît Gabii,
Mai strîmt decît Fidenii ; și totuși, aicea viața-mi
Voi s-o petrec, uitat de ai mei, uitîndu-i pre dînșii,
Dintr-un mal depărtat privind la Neptun turburatul.
Oare acel ce la Roma din Capua pleacă pe ploaie,
Plin de noroi, pentru-asta viața-i în han va petrece-o ?
Oare cel degerat lăuda-va cuptorul și baia
Ca pe lucruri ce singure dau fericire vieții ?
Pentru că austrul puternic te bîntuie, vinde-vei oare
Vasul în care-ai plecat, dincolo de valul Egeic ?
Pentru-un om așezat Rhodos, Mitilene frumoasa
Par ca pănura grea în arșiță, par ca și haina
Cea de cîmp în timp vicolo, ori ca baia în timbru
Iarna, ori ca un foc pe vatră-n luna lui August.
Deci din Roma se cade, soarta fiind cu priință,
Să fericești depărtatele Samos, Chio și Rhodos.
Ia dar mulțumitor în mîni fericitele ore
Cari un zeu ți le dă : n-amîna cele bune pe alt an
Și te vei ști, trăind fericit oriunde în lume.
Grijile noastre fug de cuvinte și-nțelepciune,
Nu de un loc ce răsare domnind peste apele mării.
Cerul deasupra schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o.
Oțiul fără de-astîmpăr ne zbuciumă. Duși de corăbii
Și de trăsături căutăm bun trai. Ce cauți aici e ;
E-n Ulubrae chiar, de păstrezi în inimă cumpăt.