Poezia Cîntec de Lehamite de Nichita Stănescu

CÎNTEC DE LEHAMITE




Poezie, tîrîtură de cuvinte,
soarele nu poate să mă mintă,
soarele nu minte...




Pașii ăștia înfundați în beznă
pînă la genunchi ori pîn' la gleznă
tot mai duc ei prin noroi, prin tină
trunchiul plin de viață și lumină




Ce îmi pasă dacă-ntinsul
poartă-n brazde oase, țeste ?
peste nopți și peste zile
nu sînt eu cel mort, învinsul...




Dacă codrul verde plînsul
nu și-l mai adună-ntr-însul
ci doar lupii arși de foame.,
haita dorurilor mele
va mușca din cer, din stele
scoburi negre și icoane




Gura dragei de e arsă
de chemare neîntoarsă,
de sărut nepus de alții,
ce îmi pasă ?
              draga-i moartă
și la cap brazii, înalții
îi doinesc drum vechi, de soartă




Poezie, tîrîtură de cuvinte...
Numai soarele nu poate să mă mintă,
soarele nu minte !