Poezia Cîntec Vechi de Lună Nouă de Lucian Blaga

CÎNTEC VECHI DE LUNĂ NOUĂ



Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele și de lut
ardea pe străzi și nu l-am cunoscut.



În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
și pasul greu mi se-așternea nătîng
...și fluieram, așa, ca să nu plîng.




Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mei pustii și goi,
nici în surîsul meu nedăruit
și tot credeam că poate n-am murit.





Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut și, gol de gînd,
trecui așa'nainte, fluierînd.