Poezia Cîntec Despre Doja de Nichita Stănescu

CÎNTEC DESPRE DOJA



Care, cum a rostit cuvîntul,
a dispărut cu noaptea și vîntul
iar ochilor le-au mai rămas să vadă
doar urmele lor umede-n zăpadă.




Unde s-au dus ?
De ce s-or fi dus ?
De ce au rostit cuvîntul nespus ?
Departe, sub noi, între huile și antracite,
gem stelele carului mare stîlcite




O, nu rostiți cuvîntul acela știut !...
E iarnă în patima lutului mut
și peste amurg a nins cu fulgi roșii
...paștele crucii și cristoșii !