Poezia Mă Culcasem Lîngă Glasul Tău de Nichita Stănescu

MĂ CULCASEM LÎNGĂ GLASUL TĂU





Mă culcasem lîngă glasul tău.
Era tare bine acolo și sînii tăi calzi îmi păstrau tîmplele



Nici nu-mi mai amintesc ce cîntai
Poate ceva despre crengile și apele care ți-au cutreierat nopțile.
Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte
Nici nu-mi mai amintesc ce cîntai



Mă jucam cu pălmile în zulufii tăi
Erau tare îndărătnici
și tu nu mă mai băgai în seamă



 Nici nu-mi mai amintesc de ce plîngeai
Poate doar așa, de tristețea amurgurilor
Ori poate de drag
și de blîndețe
Nu-mi mai amintesc de ce plîngeai


Mă culcasem lîngă glasul tău și te iubeam.