Pagini
- Pagina de Pornire
- Cum să ne Îngrijim de Sănătate și Frumusețea Noastră
- Contact
- Plante Medicinale - Tratamente Naturiste
- Sfaturi Pentru Tinerii Căsătoriți
- D-Ale Casei Canal pe Youtube
- Rețete ( Mîncare ca la Mama Acasă ) Rețete Bătrînești
- Câinele Sănătos și Câinele Bolnav
- Alimentația Copilului Mic
- Sfaturi Utile
- Poeții, Poezii, Fabule, Colinde, Pastele, Doine, Balade
Poezia Umbra Lui Mircea ( La Cozia ) de Grigore Alexandrescu
UMBRA LUI MIRCEA ( LA COZIA )
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate ;
Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate
Zidul vschi al mănăstirei în cadență îl izbesc.
Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară :
De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor ;
Mușchiul zidului se mișcă... pîntre iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul nălucirei : un mormînt se desvelește,
O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc...
Iese... vine către țărmuri... stă... în preajma ei privește...
Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clatină.
Ascultați... ! marea fantomă face semn... dă o poruncă...
Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez...
Glasul ei se-ntinde, crește, repetat din stîncă-n stîncă,
Transilvania-l aude, ungurii se înarmez.
Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute,
Cine oar' poate se fie omul care te-a-ngrozit ?
Este el, cum îl arată sabia lui și armura.
Cavaler de ai credinței, sau al Tibrului stăpîn,
Traian, cinste a Romei ce se luptă cu Natura,
Uriaș e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrîn ?
Mircea ! îmi respunde dealul ; Mircea ! Oltul repetează.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc ;
Unul altuia îl spune ; Dunărea se-nștiințează,
Și-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.
Sărutare, umbră veche ! priimește-nchinăciune
De la fii Romîniei care tu o ai cinstit :
Noi venim admirația noastră la mormîntu-ți a depune ;
Veacurile ce-nghit neamuri al tău nume l-au hrănit.
Rîvna-ți fu neobosită, îndelung-a ta silință :
Pînă l-adînci bătrînețe pe romîni îmbărbătași ;
Însă vai ! n-a iertat soarta să-ncununi a ta dorință,
Și-al tău nume moștenire libertății să îl lași.
Dar cu slabe-ți mijloace faptele-ți sînt de mirare :
Pricina, nu rezultatul, laude ți-a cîștigat :
Întrepinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare,
De aceea al tău nume va fi scump și nepătat.
În acel locaș de piatră, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndești poate la norodul ce-ai iubit,
Cîtă ai simțit plăcere cînd a lui Mihai soție
A venit să-ți povestească fapte ce l-a strălucit !
Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armură
Ce un uriaș odată în războaie a purtat ;
Greutatea ei ne-apasă, trece slaba-ne măsură,
Ne-ndoim dac-așa oameni întru adevăr au stat.
...........................................................................................................................
Au trecut vremurile-acelea, vremi de fapte strălucite,
Însă triste și amare ; legi năravuri se-ndulcesc :
Prin științe și prin arte națiile înfrățite
În gîndire și în pace drumul slavei îl găsesc.
Căci războiul e bici groaznec, care moartea îl iubește,
Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc ;
E a cerului urgie, este foc care topește
Crîngurile înflorite, și pădurile ce-l hrănesc.
Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește,
La apus se adun norii, se întind ce un veșmînt :
Peste unde și-n tărie întunerecul domnește ;
Tot e groază și tăcere... umbra intră în mormînt.
Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc ;
Și-ale valurilor mîndre generații spumegate
Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc.
Postare
ANPC Termeni și Condiții