Poezia Vară În Jurul Cetății de Lucian Blaga

VARĂ ÎN JURUL CETĂȚII



Pe cîmp o moale căldură
mă urmărește statornic.
Miriști cutreier, destinderi mă-ntîmpină
în fum de arsură. Pe jilavul poetic de humă
fluturi albi trompa-și desfac - resort - resort de ceasornic.




Ca fetele, neașteptat peste noapte crescute,
cari încă nici ele nu știu
că-l au ( se-ntîmplă aceasta adeseori ),
Tulpinile verzi de porumb pe alocuri
și-arată auriu părul la subsuori.





,,Să nu-mi depășești orizontul'', așa-mi spune Vara,
,,încă un pas e prea mult !''.
Încă un pas o înfrunt - și mă văd pe o clină
silit să m-așez. Pe spate întins,

mă-nduplec cuvîntul celor văzute s-ascult.





Mă deschid cerului
de-aici și pînă departe.
Orice gînd, altul, mă ocolește.
Numai un vînt, care nu citește,
numai vîntul mă răsfoiește
ca pe o carte.