Poezia Solstițiul Grădinilor de Lucian Blaga

SOLSTIȚIUL GRĂDINILOR




Mirajul unui dulce fruct
îmbracă-un sîmbure amar,
ca să ne cadă într-o zi
neașteptat în palme - dar.



Sorocul creșterii e-n vînt.
Copacii iau puteri pe-un an
din noaptea elementului
ce se-nnoiește năzdrăvan.




E ceasul cînd tinerii șerpi
cămașa și-o dezbracă-n spini.
Comori la rădăcini s-aprind,
se spală-n flăcări de rugini.




Privind la hora flăcării
întîmpinăm solstițiul cald,
ce se revarsă peste noi
de pe tărîmul cealălant.





Ne pierdem ca să ne-mplinim.
Mergînd în foc, mergînd în spini,
ca aurul ne rotunjim
și ca ispita prin grădini.