Poezia Din Cerurile-albastre de Mihai Eminescu

DIN CERURILE-ALBASTRE


Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zîmbind iubirii noastre
Și glasul păsărelelor
Pe gîndul codru-i pus.
O, stelelor, stelelor,
Unde v-ați dus ?


În turme călătoare
Trec nourii pe ceri,
Ce seamăn pieritoare
Duioaselor dureri.
De strălucirea florilor
E cîmpul tot răpus.
O, norilor, norilor,
Unde v-ați dus ?


Șoptind aeriene
Pătrund din mal în mal
Ș-a stelelor icoane
Pre fiecare val.
De ochii tăi cei plini de-amor
Aminte mi-am adus.O, stelelor, stelelor,
Unde v-ați dus ?


Cum iederea se leagă
De ramuri de stejar,
Mi-a fost odată dragă
Și dragă-mi este iar.
De brațul tău cuprins cu dor
Aminte mi-am adus.
O, brațelor, brațelor,
Unde v-ați dus ?