Poezia În Muzeu de Octavian Goga

ÎN MUZEU



Lăcaș cernit al trecerii eterne,
Trist sarcofag al vremii adormite,
Tu, jalnică, posomorîtă urnă,
Ce-aduni cenușa gloriilor stinse -
Sub bolta ta mi-e frig și mă cutremur.




De undeva, de dincolo de moarte,
Eu simt un duh întunecat cum vine,
Cum își desface aripile negre,
Cu zbor încet din haos se desprinde,
Și toate pier pe cîte-o drum s-abate
Și le-a atins răsuflatu0i de gheață...
Mor florile și zîmbetele mor,
Se frînge visul, dragostea apune,
Se sting zdrobite clocotele urii,
S-aștern în praf și dumnezei și îngeri,
Trosnesc și cad arcadele măiestre,
C-un geamăt lung se surpă Partenonul,
Iar duhul rău purcede mai departe,
Și rîsul lui se plimbă pe ruine...




Zadarnic, tu, crăiasă-ndurerată,
Cu ochii stinși l-ai plîns pe Mausolos,
Și jalea ta a-ntruchipat minunea
Ce-mpodobea de mult Halicarnasul...
Și tu-n zadar ți-ai scris, Sardanapale ,
În marmură cîntare biruinții...
Sunt toate praf... - Un strop răzleț și fără strălucire
A mai rămas din visele lui Ramses,
Ce-a ferecat eternitatea-n piatră.




Bieți biruiți, azi sunteți toți alături,
Ostași căzuți ai luptei nesfîrșite,
E moartă azi și vechea voastră vrajbă.
Neputincios, la poalele Astartei,
Cu arcul frînt, stă trist săgetătorul,
Privind obrazul spart al unui sfinx...




Cum stați așa, sărăcăcioase moaște
Ce-ați mai rămas, sărmane mărturii
Din strălucirea moart-a unui vis,
Satiri, himere, nimfe și centauri,
Cu trupul frînt, cu brațele pierdute ;
Și cum amurgu-nlăcrimat trimite
De sus, din cer, un giulgiu mortar
Pe la fereastra criptei voastre reci ;
În liniștea arcadelor boltite,
Eu singur viu pe cîmpul de bătaie,
Stau îngrozit de suspinarea voastră,
De geamătul ce tremură-n văzduh,
Și mintea mea aude cum pămîntului
Își cere astăzi morții înapoi...




Veniți, veniți să facem îngropare !
Drumeți de-acum ai vremii stătătoare,
Veniți o groapă nouă să săpăm !
Să le-așezăm în tristă înfrățire
Aceste moaște jalnice și sfinte,
Deasupra lor să crească iarba verde,
Să-și cînte viața imnul ei de slavă,
Iar din amarul plîns al veșniciei
Să prindem vraja clipei trecătoare...