Poezia Iubitei de Mihai Eminescu

IUBITEI


O, îndulcește-ți ochii tăi iubită,
O, însenină fașa ta de nea.
Nu știi că-n piept inima mea rănită
Tresare-adînc la întristarea ta ?
Tresare-adînc, tresare-adînc, iubită -
Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta.
Durerea chiar de-o simulezi - eu simt
Fiori adînci în pieptul meu trezind.



Ah ! cît ești tu de mîndră și frumoasă
Cînd rîzi, cînd plîngi, cînd mă săruți, cînd - ah !
Cuprind în mîni eu capul tău - geloasă ! -
Și sărut ochii-ți plini de lacrimi, ah !
Ei strălucesc ca stelele focoase
Ce-ntr-a junie-mi noapte lumina !
Și te iubesc, și te sărut, te-ador,
Amorul meu, nespusul meu amor !



O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,
C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci -
Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită
Și de durere n-aș putea muri.
Aș purta-n timp inima-ncremenită,
Cu ochii stinși, și gura-ar amuți.
Durerea ta m-ar face să trăiesc,
Ca să trăiesc, ca să înnebunesc.



Așteaptă dar cu moartea ta, iubită,
Pîn' ce de fericire-oi muri eu.
Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită,
Zîmbind să mă săruți, amorul meu ;
De-oi învia, să știi, dumnezeită,
Că-un somn a fost angelic, deși greu.
De nu mă voi trezi, să știi, să știi -
Că-n veci visez la ochii tăi cei vii.



Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune -
Eu numai îl gîndesc cînd mă cufund
În ochii tăi. - Neclare sunt, nebune,
Acele-nchipuiri ce mă pătrund.
Privește tu în ochii mei și-mi spune
Ce vezi în ei, în dorul lor profund.
Tot ce-ai văzut eu am văzut 'n-al tău -
Nici în mormînt nu pot ca să-i uit eu.



Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă,
În somnul morții m-or neliniști,
Pătrunde-vor cu raza lor focoasă
Chiar în sicriul unde voi dormi.
Ei au pătruns prin pături neguroase
Ce viața mi-a urzit pînă aci -
De-ați putut sparge negurile-acele,
Veți lumina în veci, iubite stele !



Oh, nu-mi muri, te rog ! Căci tot ce-n lume
Eu am iubit murit-au prea curînd -
Orice amor ce n-a luat drept glume
Al meu amor e astăzi în mormînt. -
Căci ea ești tu - tu ea - îtrr-un cuvînt
Tu mi-ai murit o dată. - Să nu-mi mori
De-a doua oară, înger de amor.




Căci de-ai muri ce-aș face eu în lume ?
N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor
Și osîndit aș fi să stau în lume -
De jalea ta eu n-aș putea să mor.
Acum - acum n-aș plînge al tău nume
Ci chiar pe tine, vecinice amor :
Mort, aș trăi eă ; viu, eu aș fi mort.
Trăiește-mi dar - c-adînc în piept te port !