Poezia Mutu de Nichita Stănescu

MUTU



Pornise-azi noapte iar să meargă, mutuul,
și, Doamne, cum cerca cu talpa lutul
încins de flăcări și umplut de scrum,
s-a încîlcit gemut cu fruntea-n drum.



A tot icnit, s-a încleștat, și iată
se deslușiră-n umbra cufundată
puzderie de Om ce tot se strînge
țncet, să-l vază cum borăște sînge.



Și Unul, cu picioru-n plină stradă
l-a-ntors cu fața-n sus, ca să se vadă :
- ,,Mai dă-l  în mă-sa, c-a picat în șanț
duhnind, beat mort, și fără nici un șfanț !''




...Doi șfanți i-au mai rămas de la bodegă
încremeniți în ochii lui de cegă,
dar, Doamne, ei de unde vrei s-o știe,
cînd cale de un strigăt, e pustie...




                                             scrisă luni 12 septembrie 1955