Poezia Cîntece de Octavian Goga

CÎNTECE

       I

Iubirea mea-i fărădelege,
Cu greu canon în pravilă,
Cine-ar putea să mi-o dezlege,
Cu-atît îi pune stavilă...



Iubirea mea-i scumpă comoară,
Păzită-n fund de peșteră,
Mi-o ține inima-n zăvoară,
Cu văl de taine o împresoară,
Că-i veche gazdă meșteră...



Eu sunt tîlharul în prigoană,
Străpuns de-a legii suliță,
Ce înfruntînd a lumii goană,
Strîngînd la pieptu-i o icoană,
Se strecoară pe uliță...


          II

Dragoste cu vină,
Dragoste bolnavă,
Cupă de lumină,
Cupă de otravă,
Cine mi te-a dus la buze, cupă de otravă ?



Nopți îmi împletiră
Din credinți o salbă,
Toată mi-o răsfiră
Azi o mînă albă,
Mi-o răsfiră-n praf pe uliți, azi, o mînă albă...



Sunt sărac de-acuma,
Visele mă lasă,
Cîntecul și gluma
Mi s-au dus de-acasă,
Mînă albă, mînă albă, mi le-ai dus de-acasă...


            III

Vin' sub plopul mărturie
Viselor de astă-vară,
Să-l vezi frînt de vijelie
Cum își cerne frunza rară.



În tulpina lui închise
Dorm iluzii și regrete,
Dorurile noastre-s scrise
Pe-aste foi nemîngîiete.



Vin' din foile uscate
Să ne facem două perne,
Căpătîie-ndurerate
Unei despărțiri eterne...


          IV


Din înaltul bolții sfinte
Picuri de argint se smulg,
Și pe mîna mea firbinte
A căzut în zbor un fulg.



Drag drumeț din lumi străine,
Ce neînțeles mister
L-o fi îndrumat spre mine
Minunatul strop de cer ?...



Strălucind o clipă, doară,
S-a topit ș-acuma nu-i...
Vis răzleț de-odinioară,
Unde sunteți, ochi căprui ?


               V


Acum uitarea mi-e pe drum
Și-o lume ne desparte,
Ce gînd te mai îndeamn-acum
Să-mi mai trimiți o carte ?...



De ce azi grija să-mi mai porți,
Cînd dragostea ta tace :
De nu-ți cer lacrimi bieții morți,
Au dreptul să-ți ceară pace...


              VI


Ursita unei zodii rele
Din nou în cale mi te poartă,
Tu, moartea visurilor mele,
Frumoasa mea iubire moartă.



Te du cu soarele ce-apune
Ș-adormi în veșnica tăcere...
Tu, ce mi-ai frînt la-ngropăciune,
M-ai omorî la înviere...

            VII


Ascultă-l tainic cum se stinge,
Și moare-acordul de pe urmă,
Cum tremurarea lui se frînge
Și cum încetișor se curmă...



...Și spune-mi tu, nu ți se pare
Că cu pierduta melodie,
În noaptea fără de hotare,
Ți s-a pierdut ceva și ție ?...