Poezia Din Berlin La Potsdam de Mihai Eminescu

DIN BERLIN LA  POTSDAM


Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se știe,
Dară nu se știe încă
C-am luat bilet de-a trie,


C-am plecat de dimineață
Cu un taler și doi groși...
Și de gît cu blonda Milly,
C-achi albaștri, buze roși.


Zice Brahma, tata Brahma,
Cum că lumea asta nu e
Decît arderea-unei jertfe
Într-o vecinică cățuie.


Am aprins și eu luleaua
Și jertfesc lui tata Brahma,
Lîngă mine-un șip cu Kummel !
Ș-o bucată de păstramă.


Zice Darwin, tata Darwin,
Cum că omul e-o maimuță -
Am picior de maimuțoi,
Milly-nsă de pisicuță.


Și mă urc în tren cu grabă
Cu o foame de balaur,
Între dinți o pipă lungă,
Subsuori pe Schopenhauer.


Ș-acum șuieră mașina.
Fumul pipei lin miroasă,
Sticla Kummel mă invită,
Milly-mi rîde. - Ce-mi mai pasă !