Poezia Întîia Duminică de Lucian Blaga

ÎNTÎIA DUMINICĂ




În ziua șaptea Dumnezeu, din umbra,
din otrava nouă-a tuturor dumbrăvilor gustînd,
se odihni-ndelung. Apoi la ora bufniței
cu pas zăbavnic și purtat de-un gînd




în văile acestea a ieșit. Din peșteri de ne-lume
ieșea să-mpartă-ndemnuri, poate nume,
sau poate să-ți întîmpine, vrăjit,
luminile cu care peste-abis s-a ostenit.





În fapt de sear-asemenea jivinei El pornea,
dar pradă nu căta. Ci arătările și toată creatura
cu zvonul morții El dorea
să le împace, sărutîndu-le cu gura.