Poezia Dacă Iubești Fără Să Speri de Mihai Eminescu

DACĂ IUBEȘTI FĂRĂ SĂ SPERI


Dacă iubești fără să speri
De-a fi iubit vrodată,
Se-ntunecă de lungi păreri
De rău viața toată.


Și-ți lasă-n suflet un amar
Și în gîndiri asemeni,
Căci o iubire în zadar
Cu moartea-i sor` de gemeni.


Dar vindecarea la dureri
În piept, în partea stîngă-i,
De-acolo trebuie să ceri
Cuvinte să te mîngîi.


Acolo afli adăpost,
Oricîte se întîmple,
Ca ș-un amor care-ar fi fost,
Viața ta o împle.


Căci un luceafăr răsărit
Din liniștea uitării
Dă orizon nemărginit
Singurătății mării.


Și ochiul tău întunecat
Atunci îl împle plînsul,
Iar ale vieții valuri bat
Călătorind spre dînsul.


Și dacă cadențe de nespus
Durerii tale lunge
Pe cînd luceafărul e sus
Ca să nu-l poți ajunge.


Zîmbește trist cu raze reci
Speranțelor deșarte :
În veci iubi-o-vei, în veci
Va rămînea departe.


Ș-a tale zile-or fi cum sunt
Pustii ca niște stepe ;
Iar nopțile de-un farmec sfînt
Ce nu-l mai poți pricepe.