Poezia Păpuși de Nichita Stănescu

PĂPUȘI


Și-am să-mi las odată tîmpla pe o pernă străvezie
care nici n-o să se vadă, sau într-adevăr să fie,
ci doar dintre pleoapele lumea îmi va atîrna zbătîndă
cînd uscată, lungă stearpă, cînd adîncă și fecundă.


Lasă-te-n genunchi, amice, ceapa ochilor albastră
dacă poate s-o străbată : asta-i forfotă cerească !
Se arată-un dans subțire dintr-un elf arzînd și-o zînă
ce bat tactul dimpreună



Dacă ți se face frică,
poți să stai că nu-i nimică
Am murit și eu 'ntr-o doară
astăzi, pentru prima oară.