Poezia Peisaj de Iarnă de Nichita Stănescu

Peisaj de iarnă



O vreme de argint masiv
pe-alocuri înnegrit de vreme,
țintat cu sori, metalic tiv,
la orizont scrîșnește, geme



Copacii de argint, tăcînd,
din crengile de-argint, oprite,
nemailovind, nemaisunînd
nici ore-ovale nici clipite




par, cum îi întîlnești, așa,
explozii împietrite, surde,
care-au țîșnit spre cer cîndva,
din arhebuze și din durde




Dar eu bat cîmpul iernii, greu
cu pași de-argint îi sun argintul
O, fericitul auzul meu !
Ecoul bate-n jur argintul




și-o clipă dacă m-aș opri
s-ar prăbuși, de-argint, o clipă.
Și peste cîmp s-ar auzi
țintatul brîu de-argint cum țipă !