Poezia Sătul De Lucru... de Mihai Eminescu

           SĂTUL DE LUCRU...
  (după Shakespeare, Sonete, XXVII)


Sătul de lucru caut noaptea patul,
Dar al meu suflet un drumeț se face
Și pe cînd trupul doarme-ntins în pace,
Pe-a tale urme l-au împins păcatul.


E noapte neagră-n ochii-mi, totul tace,
Dar mintea-mi vede - genele holbate;
Ca și un orb mă simt în întuneric
Și totuși înaintea-mi zi se face.


E chipul tău, lumină necrezută
De frumuseți, de taină, curăție,
Ce nopții reci lucire-i împrumută.


Din cauza ta, bălaia mea soție,
Cît ziulica trupu-odihnă n-are,
Iar noaptea sufletul în cale pleacă.