IOSIF TESLARUL
Ea îl privea cum mînuia rindeaua
Pe blăni de brad. Cioplit și el în lemn,
Nu bănuia teslarul că în greaua
Penumbră-a candelii cu undelemn,
Maria sta păzind întruchiparea
Lui Dumnezeu în trupul ei curat.
Dar cum, mărită, flacăra în para
Luminii-i da obrazu-adevărat,
Iosif, ștergînd năuc sudoarea frunții,
A ridicat în blestem pumni semeți -
Cînd, iată, cu un pas ce mișcă munții,
Lăsînd icoana goală pe pereți,
Un înger coborî : același - din Vestire.
Maria însă nu-l mai cunoscu.
Văzîndu-l, omul își veni în fire
Și se sfii și parcă pricepu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...