Poezia Bunavestire de Ion Pillat

BUNAVESTIRE



Țesea cuminte ca întodeauna
Maria borangicul la război,
Și cum prin seară cădeau umbre moi,
I s-a părut întîi că intră luna,



Atît de alb venea. Dar nici o rază
Nu calcă mai ușor pe tălpi de vis -
Și s-a mirat ea : cine a deschis
Larg poarta ? - Cînd s-a ridicat să vază,




I-a nălucit acum că porumbelul
Ei alb bătea din aripi lîngă ea.
Și cum sfioasă, fata-l mîngîia,
Arhanghelul dezvăluindu-și felul,




Nu s-a temut, nu s-a ferit de dînsul
- Cu îngerii se sfătuia de mult -
S-a bucurat spunîndu-i : - ,,Te ascult”.
Arhanghelul tăcu, închis într-însul.



Atunci s-a speriat, căci nici un sunet
Nu-i pogora în suflet solul sfînt.
Dar a picat ca moartă la pămînt
Cînd îngerul cu trăsnet și cu tunet


A fulgerat, neașteptat, Bunavestire...