Poezia Departe Sunt De Tine... Mihai Eminescu

                                               
DEPARTE SUNT DE TINE...

                                
                                           
Departe sunt de tine şi singur lîngă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit
Că sunt bătrîni ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptînd în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vîntul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mîni subţiri şi reci ;
Cu braţele-amîndouă de gîtul meu te-anini
Şi parcă-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strîng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi...
O ! glasul amintirii rămîi pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrîn şi singur, vei fi murit de mult!