Poezia Pajul Cupidon... de Mihai Eminescu

                                              
PAJUL  CUPIDON...


                                            
Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rău şi alintat,
Cu copii se hîrjoneşte,
Iar la dame doarme-n pat.


                                            
De lumină ca tîlharii
Se fereşte binişor,
Pe fereşti se suie noaptea
Dibuind încetişor ;
          

                                            
Cordeluţe şi nimicuri,
Iată toate-a lui averi...
Darnic cînd nu vrei nici una
Şi zgîrcit dacă le ceri.


                                             
În volumul ros de molii
Cauţi noaptea adevăr
Şi-ntîlneşti lipită-n file
Viţa-i galbenă de păr.


                                              
El dă gînduri nenţelese
Vrîstei crudei şi necoapte,
Cu icoane luminoase
O îngînă-ntreaga noaptea.


                                              
Cînd de-o sete sufletească
E cuprinsă fata mică -
A dormit cu ea alături
Ca doi pui de turturică.


                                              
E sfios ca şi copiii,
Dar zîmbirea-i e vicleană ;
Dară galeşi îi sunt ochii
Ca şi ochii de vădană.


                                              
Gît şi umere frumoase,
Sînuri albe şi rotunde
El le ţine-mbrăţişate
Şi cu mînile le-ascunde.


                                              
De te rogi frumos de dînsul,
Îndestul e de hain
Vălul alb de peste toate
Să-l înlăture puţin.